Cartea ”Cadre (in)vizibile. Retorici şi practici expoziționale în România în perioada 1965-1989”, asociată proiectului de cercetare cu titlul ”Pluralizarea sferei publice. Expozițiile de artă din România în perioada 1968-1989”, finanțat de UEFISCDI și desfășurat la Colegiul Noua Europă din București, analizează producția artistică considerată neoficială (Cârneci 2014), alternativă (Pintilie 1999), subversivă (Chirst and Dressler 2011) sau, generic, experimentală (Titu 2004) din România în perioada amintită, din perspectiva cadrelor instituționale, a politicilor reprezentării și a micro-comunităților de producție și de receptare artistică care au constituit ceea ce, în termenii lui Piotr Piotrowski (2014) poate fi denumit ”a doua sferă publică”.
Publicația acoperă cele mai importante fenomene expoziționale alternative/experimentale din perioada cercetată, precum și studii de caz semnificative asupra expozițiilor oficiale. În privința autorilor, la acest volum, alături de coordonator contribuie istorici de artă reputați, care au cunoscut îndeaproape fenomenele artistice pe care le comentează (Adrian Guță, Ileana Pintilie), autori tineri cu expertiză în tema investigată (Daria Ghiu, Alina Șerban, Magda Radu, Olivia Nițiș) precum și tineri cercetători doctorali, unii dintre aceștia aflați la debut (Mădălina Brașoveanu, Veda Popovici, Diana Marinescu). Relevanța volumului este sporită de publicarea a unui interviu cu Wanda Mihuleac și de mărturii textuale ale organizatorilor unora dintre aceste expoziții, precum Anca Vasiliu.
