Această cercetare asupra luminii și a tehnicilor manierei negre are o importantă componentă aplicativă. Perspectiva din care autorul privește și analizează imaginea nu este cea a criticului de artă, ci mai degrabă aceea a practicianului. Acesta deschide mai multe direcții de cercetare, începând cu tehnicile în sine, care de altfel rămân mereu deschise perfecționării și simplificării procedeelor, și continuând apoi cu implicațiile vizuale și teoretice. Maniera neagră, așa cum numele aparent sugerează, ar părea că anunță o artă întunecată și fără speranță, însă, tehnicile care stau sub umbrela acestui termen operează pe principiul alb pe negru și conduc către o imagine care valorizează lumina.
